Cum oare se numea acum un veac partidul
aflat la cârma țării-n nouă sute șapte
când sărăcia culminase cu stupidul
iar satele intraseră în miez de noapte?

Cum se numeau tâlharii ce nu aveau rușine
și-n fiecare an pe haturi confiscate
de-naintașii lor prin strâmtorări meschine
lăsau țăranii noștri cu vise spulberate?

Cum se numeau acei ciocoi de stârpe-aleasă
ce socoteau țăranii ca niște vite în jug
și îi lăsau flămânzi fără nimic pe masă
după un an istovitor la cornele de plug?

Cum se numeau boierii hulpavi nesățioși
lipsiți de orice Dumnezeu și omenie
ce transformaseră prin jug în niște zdrențuroși
țăranii ce trudeau pe-ntinsa lor moșie?

Cum se numeau acele fiare blestemate
ce violau copile de țărani în plină floare
ce le slujeau din zori și până-n miez de noapte
pentru o masă facută din resturi de mâncare?

Cum se numeau cei ce luau flăcăii de pe coaste
cu un arcan ca pe bursucii prinși în scorburi
și-i înrolau cu forța în naționala oaste
să lupte pân' la moarte pentru meschine scopuri

Atunci la cârma țării noastre sub steagul tricolor
erau șacali oblăduiți de un rege importat
ce-și rotunjeau averea furând pe față-acest popor
și reducându-i viața la un calvar nesuportat

Iar când de foame, de frig, la prag de nerăbdare
în anul blestemat o mie nouă sute șapte
s-au răsculat țăranii ajunși la disperare
cei vinovați i-au împușcat de frică pe la spate