...un fel de moarte!?...

de ce ...

Mi-ai risipit petalele sufletului
La mijloc de drum...
În praf îmi zac dorințe ne-mplinite...
Cu ură - de călcâiul tău strivite!
Nu întorci privirea și nu-ți oprești sub tâmplă...
Un gând, un vis, ...o simplă amintire -
...cât zbaterea de-o clipă!


Ca poduri prost clădite...se năruie speranțe,
Se frâng în zbor, cu țipăt de pasăre rănită!
Privesc cu neputință...mi-e inima-npietrită,
Și mută-mi e privirea...
...e doar un fel de moarte!?