M-a-nvăluit a doua oară,
Un val sinistru de albeață,
Și sufletul mai stă să moară,
Sub negura de grea povață.

Și-un val de fum se împresoară,
In cercuri de uscat avânt,
La fel și-acum ca-ntâia oară,
Un val de fum e pe pământ.

Și fumul negru tot dispare,
Printre ferestre se aruncă,
Iar soarele frumos apare,
Doar bucurie să ne-aducă.