Poetul nebun cu pletele-i
arse de vânt
îngenunchează pe caldarâmul
de lemn și pucioasă
sărută filele albe de ceară
și cântă un imn macabru de capelă.
E îngânat spre a rosti tăcerea
Dar strigă ca dementul
Întrun deșert al nopții reci.