Mai râd și-acum ochii căprui când simt aproape șoapta nopții,
Mai plâng și astăzi codrii triști când nu aud urletul porții,
Și numai stelele sclipesc când în grădină cântă toamna,
Și de uimire se-nroșesc când omul harnic strânge poama.

Toamna sărută mâna verii și ii urează sănătate,
Și strânge blând la pieptul ei culoarea vieții pastelate,
Vara se bucură de asta și ii promite că la anul,
Va innverzi frumos castanii și copt va fi și galben lanul.

Și stelele sunt fericite când văd că cele două schimbă,
Alaiul nopților de vară cu cele de toamnă blândă,
Și rai natura plânge-a rouă când bucuria o țintește,
Ea simte astăzi fericirea și simte sigur că iubește.