Dorință...
Searbădă dorință
care mă chinuie...
În zadar cad frunzele
și-n zadar bate vântul...
Aș vrea să simt
dar trupul meu e ceață
sau poate nici măcar atât...
m-ar destrăma vântul
ți-ar măngâia dulce obrazul
Eu nu pot. De ce?
Oare chiar m-am pierdut
în antispațiul atemporal
despre care bănuiam doar că există
sau...poate chiar nu exist...?