Aud în juru-mi șoapte,
E-atât de frig,pustiu și este noapte,
Încremenit sunt dar stau ca să le-aud
Și frica mă cuprinde,tricou-mi este ud.
Aș vrea să știu ce șușotesc,
Să înteleg ce îmi șoptesc,

Mă chinui dar e în zadar
Chiar de mai stau așa un an
Ca să le-ascult,să înteleg
Ce vor să-mi spună,ce-mi vorbesc.
Sunt niște umbre-ascunse-n ceruri
Și modelate parcă în mii și mii de feluri,

Sunt sus de tot dar le aud
Cum îmi șoptesc...îmi storc tricoul ud
Și parcă-ncep să înțeleg
Ce vor să-mi spună,ce-mi vestesc...
Că nu mai sunt...că am murit...Încremenesc.
Tricou-i stors,stau și mă mir

Că nu mai simt pământul fin,
Plutesc,s-ajung lângă o stea
S-o iau,s-o culc în palma mea
Dar nu am cum căci sunt lipsit
De al meu trup,s-încremenit
Căci alte umbre mă-nconjoară,

Mai albe parcă,bag de seamă
Și îmi fac semn să le urmez,
"Ce bine-ar fi ca să visez"
Îmi spun în gând...și mă trezesc.
Tricou-i ud,cobor din pat
Și iar îl storc...doar am visat.