nu ți-am mai scris demult
s-a făcut din nou toamnă poate e timpul să facem bilanțuri
locuiesc într-un oraș mare cu străzi curate copacii cad peste case iarba e tot timpul verde și nicăieri nu sunt garduri

orașul e atît de mare încît încape în ventricolul meu stîng

l-am populat cu sufletele cărora le-am putut vedea adîncul retinei
e plin
e plin de tristețe și bucurie la un loc și uneori e plin cu durere
nu aștept nimic în orașul acesta pentru că zilele mi le petrec umblînd din suflet în suflet
rupînd și împărțind lor bucăți mari din mine
seara cad frîntă și încep să cresc bucățile lipsă
le ud le mîngîi le dau multă lumină
diminețile să mă găsesc întreagă

dacă m-ai vedea
ai rîde de mine
ai rîde cu hohote
mi-e dor să rîzi de mine în hohote
mi-e dor de rîsul tău cel venit din plămîni
am rîs mult împreună

uneori nu-mi aduc aminte decît că am rîs