Iar ai plecat în grabă - ca un hoț!
în urma ta, doar frigul mai crește din mine
scurgându-se încet în clepsidre.

Am vrut să te strig,
dar glasul s-a făcut stalactită...

Þi-ai uitat sufletul pe marginea patului –
o să-l trag peste mine ca pe-un cearșaf
mare, albastru…

Nu te grăbi – o să-mi fie bine …
e cald până data viitoare.