sunt eu
cel de pe urmă și teribil zeu
care l-a-ntemnițat pe dumnezeu de dragul tău
și sunt la fel de rău
cobor la fel pe frunzele de prun
ca mai demult
sunt eu
cel mai nebun
și mai frumos iubit al tău
cel care-ți știe trupul pe de rost
și uită să rămână noaptea-n post
să-ți smulgă ofuri de lumină
din ochii de cuprindere străină
sunt eu
cu ștaif de prinț și ochi de derbedeu
ce cântărește timpul în ocale
și scrie geografia palmei tale
și mușcă rar din țâțele ovale
dar mușcă rău
sunt eu
și tu ești cel mai strașnic dumnezeu
al meu