pădurile negre ascund nemuritori
ați mâncat pielea prea multor oameni
doar focul vă mai poate aduce înapoi
prin conductele ruginite
apa murdară îmbălsămează fecioarele
spală-te fără griji
tu vei muri abia mâine

perspectiva se deschide dezvăluind spectrul
construcția se întinde departe, în vălătuci de raze
vom drena acest ocean, nu contează artefactele
mâlul se va îngroșa indiferent la iubire
mai multe castane
pretutindeni focuri
și sfârâitul care ne transformă
în șoareci

vino să mănânci împreună cu mine
în seara asta ne vom hrăni cu sufletele
celor pe care îi iubești

sau, poate, cine știe
preferi o porție de ratatouille
asezonată cu sentimente
reîncălzite