Încă te mai aștept femeie, încă te mai aștept
Chiar dacă de la o vreme sunt buzunărit și de gânduri
Iar timpul nesătul trage cu dinții din mine
Stau la același capăt de pod al vieții și te aștept.
Te aștept pentru că mi te-a promis Dumnezeu
Atunci când mi-a a rupt o coastă
Înjumătățindu-mă până și de umbră,
Te aștept încă de când mă întregeam oase și piele în pântecele mamei
Neștiind că depărtarea a fost urzită să-și facă cuib între noi.


Vino, trebuie să ne întregim handicapurile
Măcar pentru a deveni sevă într-un mugure de cruce
Acum când sub aripa dorului îmi oblojesc rănile
Însetate de apa dulce a ochilor tăi.
Vino, carnea mea uscată râvnește după carnea ta vie,
M-am săturat să mă înfrupt din vise întoarse pe dos
În timp ce liniștea se lipește precum ciuma de mine,
Dar cum pot reînvia la povestea unei căutări
Dincolo de fereastra deschisă a nopții
Când doar plânsul tău de mătase
Se mai strecoară sfios pe gaura cheii?

P.S.
De ce nu vii
Și de ce m-ai amăgit Doamne?
Nu-ți pasă că mă înfrupt pe furiș din coastele altor înșelați?