mă așez tăcut
lângă Făt-Frumos
sorbim
din licoarea sinilie
a serii

mă surprind
interogându-l
fără rost
despre ce a fost
ce n-a fost

cutreieram
păduri albastre
cu lighioane
și zmei
și Sfânta Vineri
în straiele-i
străvechi

adiere de vânt
zvon de Ileana Cosânzeana
îmi răsuna cunoscut
în urechi

călare trec
prin tărâmul timpului frate
de mine
pe mine să mă-ntrec

obosită
lumina se sprijină
leneÈ™
în oglinzi cernite
cade moale
peste trupuri
ascunse
după perdele
grele
poleite

muzici se-nalță
în rotocoale de fum
coapse despuiate
despică aerul greu
bărbați gravi
pun la cale
o nouă împărăție
a lumii

și peste toate
paradă de urechi
încătușate în zvâcnire
de metale sclipitoare
buze sorbind
licori reci
trupuri
de trupuri flămânde

îngân
licăr de cânt
pe strune de vânt

lin mă străbate
zvon de Ileana Cosânzeană
de pe tărâmul timpului frate