nu am văzut niciodată așa risipă de lumină
miere crestată cu umbre de arțar
vântul și străzile în echilibru intermitent
arbori nuzi cu ramuri filigranate

nu am văzut niciodată așa o invazie
de feline orfane
îmblănite cu frunze de ambră
torcând sporadic la picioarele mele
și marcând teritoriile înghețului

da, iarna foșnește semne în calea mea
chiar aici, sub ochii mei sceptici
strălucesc impresiunile brumate ale pașilor
sub talpa primului viscol