Privesc pe geam și este dimineață
Un gând în a lui rotație lovește altul
Reușesc să văd! Și văd prin ceață
Și nu văd clar și parcă văd
Un televizor!... Da, e sin de x!
Iar el îmi spune: "bună", și încearcă o chemare.
Ah, umanitate lugubră, nu doresc a fi chemat de tine
Geamul aici mă ține. Ferice de mine... ferice de mine
Un tunet îmi striga în timpane:
"Nu ești demn de mine!"
Dar cine este acel tunet?
Regizura ...
Eram verde, în vene sângele numai curgea
Regizura... Regizura,
Iar sin de x eram chiar eu.

O întrebare îmi răsare,
A cărei obsesivă conotație socială
Mă face a nu gândi la soarta criminală
Oare o să regurgitez de atâta silă?
Ipochimen luetic, nu-mi e nici milă!
Și ai murit. Ce dacă?
De ce să-ntreb, de ce?
Când "cum" nu stârnește interesul!
Nu-mi meriți excrementul și nici chiar stresul!
Iar sin de x tot eu eram.

Să fac caramele pentru mine,
Să fie dulci, mai dulci ca sarea
Nu vreau a spune, dar acru este!
Creez, ori oare pastișez,
Ale mele prozaice gânduri înfumurate?
Sin de X... și tu ce vrei?
Elogiu...? Nu vreau a-ți aduce elogii
Când tu elogiu n-ai avut!
Să mori, să mori în agonie neîntrerupt.
Și sin de x eram chiar eu...
În gândul mort și fără nici un rost!