am stat la rând și-am așteptat dragoste
nicio palmă de pămant n-am primit
și la fiecare descumpănire
decupam pentru mine
o bucată de cer cu păsări cu tot
o băteam în cuie
pe coastele inimii
făcandu-i coviltir curat
apoi mai trăgeam pe roată câteva morți
și iar mi se făcea dor de pământ
și așteptam să mi se dea de-o floare sau de-un pom
să-l ud și el să-mi dea roade
și iar tăiam bucăți de cer și le puneam pe cai
loveam norii cu biciul îi struneam
eram nevăzut și străin ca o apă
în care se oglindea pădurea
sub moșiile de cer
doar plânset se auzea si dans
din când în când mai muream și eu
atunci doar atunci primeam țărână
acolo pentru-nălbirea oaselor
mereu rămanea afară un nor
în formă de câine ca să mă plângă