Sunt clipe înfipte
în tălpile pașilor mei...
semn că am trecut pe acolo...

voiam să fi rămas...
să ai curajul lui "totdeauna".

Dar clipele au trecut
asemeni lacrimilor ploii
strecurate printre rigole.

Totdeauna... e prea mult.
sufocă sub imensitatea veșniciei.

Dar clipa?
Nu știai că și ea
e o veșnicie
băută dintr-o singură
sorbitură?