agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-28 | [Este texto deve ser lido em romana] |
Când eram mică, mama purta legate de mână pensule –
câte una la fiecare deget, subțiri și mai întotdeauna murdare de culori, și nici nu vă închipuiți ce frumoase culori... Mama picta. Deschidea palma și din palma ei izbucneau zboruri de fluturi. Mama își apropia mâna făcută căuș de chipul meu, când îmi venea să strănut. „Strănută în palmă”, mă îndemna zâmbind. Strănutam albastrul pe cer, galbenul în lanurile de floarea-soarelui, câteodată strănutam ploaia și mă ascundeam râzând și cu pletele ude, și mama îmi cânta despre fericirea care trăiește într-o căsuță cu trei pitici, mama picta pe căsuță un horn, pe masa piticilor – o bucată mare de ciocolată, pe sufletul meu, liniște, liniște... Mama picta. Tata ridica ziduri. Cărămidă peste cărămidă, grindă peste grindă, altă grindă, alte cărămizi... Eu mă țineam de zid să învăț mersul în două picioare, mama, la câțiva pași înainte, îmi desena drumul pe lespede, mama picta...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | ![]() | |||||||
![]() |
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade