L-am chemat pe Noe să vină cu arca…
Noe refuză să vină cu arca
Motivând că nu mai are ce alege
Sau că are o cârmă ruptă
Tocmai de la ultimul potop.
Noe se teme de flux și de reflux,
De timpul cel mort dintre două secunde,
De trupul ce l-a purtat timp de nouăsute de ani.

L-am rugat pe Domnul să mai nască un Noe…
Domnul refuză să mai nască un Noe
Motivând că nu mai găsește lutul din care
L-a plămădit cândva pe Adam,
Că i s-a uscat demult acel arbore
Sau că din arca acestuia s-au cioplit cruci.
Domnul se teme să-l nască pe Noe
Ca nu cumva în disperarea propriei existențe
Să îl răstignim de catargul Universului.

Aseară am visat că a plouat,
Că apa a crescut mai sus de zborul îngerilor…
Pluteam pe o corabie din coajă de salcie,
Îmi mai trebuia o lungime de deget să ating cerul
Și o singură prăbușire până la rădăcini.
Peste treizecișinouă de vise voi ști dacă
S-a mai născut un Noe.