orice mobilă e de prisos arunc totul pe geam
totul până și rochia nupțială
pianina dezacordată zgomotele din dulapuri
un concert de obiecte ciudate la care nu participă
niciun spectator

sunt singură
văd cum oamenii se îngrămădesc să mă deposedeze
de lucrurile vechi de lucrurile noi
bănuții de aur ai minții zornăie deja prin buzunarele lor

ehei dragilor luați luați din banalul acesta
umpleți-vă camerele creierul oasele
cu măduva putredă a lumii
cântați voi cu ochii ieșiți din orbite ultima improvizație
pentru infern

mi se crispează stomacul mă chircesc în spatele umbrei
niciun scaun nici măcar o draperie să mă ascund
așa golită de mine fără oglinzi fără cuvinte
rămân în pragul ușii
îmi ascut simțurile ies la vânătoarea de suflete

Dumnezeu îmi calcă lent pe șira spinării