Să-ndrept greșeala,
Rană să deschid înseamnă,
Căci dragă îmi e viața
Aci în pragul miresmat
Cu șoaptele de-acum un veac.

Ce-am spart de ast’ mi-e dat,
Ce sunt de pildă în sfârșit,
Că plâng anost ca un copil,
Căzut la șutul infantil?

Mi-e dragă nemurirea Doamne,
Cât aș dori să stau cu ea,
Dar umbra-i trecătoare floare,
Ce ia subtil și viața mea.

Sunt absorbit de-atale umbre
O, ce păcat; o ce frumos!
Să-ncerc miresme noi îmi cade
Ca umbra ce se trece-n noapte,
Ca lumea ce se pierde-n șoapte.