Povești


Nu pot să spun c-ai fost ispită,
Sau că ești.
Nu pot să spun că n-ai fi fost cinstită,
Că spui povești.

Și totuși,
Totuși,
Atâta frumusețe risipești
Că inima mi-o spargi în sute de ferești;
Curgând albastre ploi cerești
În mine crești.
Și toate-n mine ești.

Mereu ești.

Și viața mi-o ghicești
Și lumea mi-o trăiești,
Și mă dobori și mă zidești,
Suflarea mi-o primești,
Apoi mă zbori, mă împlinești,
În aur mă topești,
Mă lămurești,
Mă zbat de dor, mă chinuiești.

Amar mă chinuiești;
Mă prăpădești.

Nu pot să spun c-ai fost iubită,
Sau că ești,
Nu pot să spun că te-am lăsat nefericită,
Sau că ți-am spus povești.