câteva semne și câteva cruci transparente
scriu repede
ziua îmi cântă a priveghi și amurguri de ceară
niște cai sălbatici aleargă noaptea spre mine răzleț

.................................

ploile repezi prin care am trecut
doar noi și îndepărtarea
ploile repezi ștergând de pe asfalt
conturul desenat cu cretă al unor vremuri translucide

un nod la batistă
să te privesc mereu
cum vii înspre mine
neajungând niciodată la capătul privirii

parfumul cărnii mele îți va acoperi desigur
toți anii pe care singuri îi vom trece alene

cam atât despre magda-lena

....................................

oamenii se întâmplă mereu spre marginea lumii
poți să îi ascunzi în sertarul mesei tale de scris
poți să îi desenezi în culori de apă
în cercuri
pătrate
și sori
oamenii se întâmplă mereu

tu nu ești aici
iar eu sunt deja prea departe

nu e așa că într-o zi toate cuvintele noastre vor trece
precum marfarele printr-o gară de lux cu multe lumini și puțini călători?

nu e așa că într-o zi ne vom ascunde
pe linia vieții din palma urmașilor noștri
zilele buimace trăite nu îndeajuns
trupurile îngropate departe unul de altul?
nu e așa că până la urmă doar linia rămâne?


întotdeauna am dreptate
astăzi nu
pentru că
eu
scriu despre oameni

asculta poezia in lectura autoarei