Iar am adormit gândind la tine...
Am pornit prin vis,iar, să te fur ,
Să străbatem zările senine,
Să ne pierdem iarăși in azur...

Să uităm de griji și de nevoi,
Să uităm de greul ce ne-apasă,
Să rămânem,in pururi,doar noi doi:
Un biet om și o mândră Crăiasă!

Să uităm o clip' cine suntem...
Să fim fericiți cu-adevărat!
Să prețuim puținul ce avem,
Să nu-l pierdem,că-i mare păcat!

......................................

...M-am trezit cu gândul tot la tine...
Adevăru-mi pare tot mai greu:
Tu te pierzi in brațele străine,
Trăind în sufletul meu, mereu...

Căci n-a fost să fim, noi, împreună...
Ironicul destin ne-a despărțit...
Și jurământul dat sub clar de lună
A rămas pe veci ne-mpărtășit!

Cu altul ai mers tu la altar.
Altuia jurat-ai tu credință...
Și-am sperat...speranțe in zadar:
C-ai să-ți mai revii din neștiință...
..........................................
Astăzi, chiar de ne-ntâlnim pe stradă,
De străine brațe tu te ții,
Iar inima-mi, nu poate să creadă,
C-ai plecat...și n-o să mai revii!...

Adormit-am iar gândind la tine.....