O zi grea.
Nu știu nimic de ea
de-aseară.
Visez.
Astă vară
mă miram de soare
prea jos.
Ea nu se mira.
Ea e reptilă.
Soarele n-o doare.
Suflet de acvilă
rară.
Are sângele pe dos.
Se-nvârtea-n-amiază
până răsărea descântec
și-nconjura pământul
pe la ecuator.
Deschidea ochiu-n rază
până năștea pântec
și-nconjura pământul
pe la ecuator.
Lăsa zi de zi în urmă
o cărare.
Nu cred că știa de ea.
Aș fi jucat șotron
pe cărarea ei
oprindu-mă la zece.
Acum nu știu nimic de ea
de-aseară.
Sau poate de-astă vară?