Mi-am decupat dintr-un vis aripi surîzătoare,
sunt cetățeanul nimeni
în zbor razant,
liber mereu
cad prin umbra mea lacomă
cum m-aș întoarce-n pîntecul mamei
din care-am fost plecat odată
să adîncesc singurătatea prin Levant.

Sunt liber,
de nicăieri pot zbura oricînd
spre niciunde
cu orizontul bine drămuit sub retină,
pe-un vîrf de ac, într-un picior,
toarce liniște casa,
pe-un vîrf de ac
îmi e porția de lumină.

Sunt cetățeanul zero,
cuibul liber din ceață,
alt nimeni mă confundă
cu alt nimeni,
caută inscripții despre ce-o mai fi,
eu îmi vînd răsuflarea
pe-un vîrf de ac unde seceta plouă
și toate întrebările din țara mea sfîșie
cînd se agață-n geamuri, mirată,
înc-o zi