ai rîs timid rîsul tău mi-a răzuit pielea s-a ridicat o pulbere fină ca atunci cînd răzuiești pereții pînă la tencuială. m-am înfiorat am scuturat capul voiam să scap de curtea de apel care îmi crescuse în țeastă în derîdere un semn că locul meu nu e acolo

ai fost în subway
nu ai grijă trebuie să coborîm ne ținem de niște parîme senzația puțin halucinantă că vom coborî în subteranele noastre te-ai împiedicat de întuneric ai căzut peste mine ți-am simțit pielea parfumul sînii tari apăsînd obrajii mei ca o bătaie în ușă. oare ce-ai gîndit atunci.

ai vorbit puțin. mă uitam la felul în care apăsai cu limba cuvintele oare ce-ar fi fost să te prind de păr și să te mușc de buze. ti-am explicat că totul a început cînd m-ai dus cu mașina la gară cu gesturile tale de șoferiță nervoasă în intersecții mi-ai spus că ai lungit intenționat drumul.

emilia. hm. crezi cumva în coincidențe nu prea. mîinile tale frămîntau plicul de zahăr în neștire brusc mi s-a făcut poftă să-ți sug degetele ca un copil dacă asta ți-ar fi adus liniște.

m-a lua valul. un timp am vorbit doar despre mine. după ce ai stat atîta timp între patru pereți ca un condamnat model cînd ieși afară mintea ți-o ia razna gîndindu-te la cîte lucruri ai putea face.
dinții sclipeau în întuneric uneori recunoaștem un om numai după dantură atît de puțin trebuie să ne aducem aminte.
ți-am povestit despre cum am vrut într-o seară să pun webcamul și să mă împușc.
ai fi făcut-o
probabil.

apoi dorința stupidă să fiu minuscul să intru în creierul tău să văd ce gîndești cînd ți-am spus că orice emilian e făcut pentru o emilie.
cînd ești născut pe 18 nu se poate și eu. vocile s-au comprimat timpanele țiuiau ca un submarin în submersie.

o să stai da. cît. cîte zile ne-o fi scris. acum mai am ceva de făcut. păi am ceva de amanetat un inel de logodnă o să mă fac praf apoi mai vedem. te-ai speriat relativ e al doilea pe care-l amanetez altceva nu prea știu ce să fac dacă oamenii mor trebuie să-i îngropi cumva.

crezi că ai putea să-mi iubești tălpile. mai ales pe ales pe ele atîta timp cît mă urmează.
un soi de fericire bizară toate se tăvălesc în mine ca o turmă de oi la păscut. pînă la urmă ai avut dreptate fiecare emilian e făcut pentru o emilie. altfel nici nu se poate.
și cu restul ce facem. adică. divorțul amanetul programul nostru de lucru naveta. le punem în comun și-așa trebuie să începem de undeva.

chestia aia cu webcamul chiar ai fi făcut-o
probabil.

dacă nu iese bine.
vom vedea. nu există lucruri bune sau rele doar lucruri care se întîmplă ori pe care alții nu le pot face.