Cel mai adesea mor în vii mistreții
(ei se aruncă-n doine și legende),
așa apar pe lume ei, profeții,
iar drumurile-ș intețtesc drumeții

și păsările zboară-n aer mai atente...

Eu bunăoară m-am născut sub ape,
la marginea dintre pământ si ceruri
când șerpi, ca pietrele ieșeau din groape,
când tu erai departe, prea departe

și nu erau lipsite iernile de geruri.

Am așteptat să-mi crească brațe sub aripe
ca să acopăr cu pământ sub noi
și-un ochi, din frunte, să îl pot închide.
voiam s-aduc nemuritoarei clipe

un trup mai mare, pentru amândoi.