Simt nefiresc de sânge cântec
țipăt de jale cum răsună
în tâmple bocet de furtună
și doar pecetea morții-n pântec.

O fulgerare ! Și lumina
privirii blânde brusc dispare.
Candida clipă-n lumânare,
încearcă să-și ascundă vina.

Un om ? O flacără în vânt !
Acum, clepsidra lăcrimează
încremenită în amiază.
Amin ! Ce dureros cuvânt !