Ploaia măruntă mă scufundă
În safirul ochilor tăi...mă inundă...
Doar o clipă pot zâmbi la al tău surâs,
Primul ce se ivește pe chipul tău tăcut și plâns...
Și-o lacrimă de fericire se pierde
Pe-obrazul tău trecut de-atâtea lacrimi amare...
E-o lacrimă fierbinte ce topește
Ploaia rece ca gheața,
Iar norii plumburii vor să-ți sărute
Catifelată și luminoasă fața...