Nu, nu-i de mirare că știu,
Să urc, să merg la vale
Mi-e totuna, nu mă dau
Și pace, sunt ale mele fale.

La cârciuma din iarmaroc,
Se văd pupeze prinse în tei,
Să bea câte-o cinzeacă de soc,
Dansezi cu veselie dacă vrei.

Cât zboară pasărea de sus
În frica-i plină de tot omul,
Cât aripa-i deschisă e parcurs,
Cerul cu nori pufoși ca fumul.

Silabe mari, silabe mici,
Mă doborâți, mă luați de-aici.