inimile noastre
sunt doi copii care fură mere
alergăm
ne prindem unul de celălalt
ca peștii în plasă
abia acum știu
respirația
este primul semn
că nu vom supraviețui


ne-au despicat sternul
suntem corpuri de ceară
dar încă te privesc
așa cum intru în biserică
dacă nu aș ști că de fapt
tu mă atingi
iubirea nu ar fi
decât o pictură pe lemn
care nu mai înseamnă nimic