Când te iubesc, nu șterg praful, adun în saci aminitrea pustiului biciclând.
Am păstrat cât pentru o inimă și o noapte. M-ai întrebat unde am găsit-o…
ți-am spus, că în mine se pierd toate
pe rând, loc doar pentru pedale.

Când te iubesc, te îmbraci în negru fără umbră. Mă uit,
prin oameni să îți spun
despre bicicleta galbenă cu roți de pământ,
claxonez iubirea din tine. Nebun
adorm spițele una cate una,
galbene, precum toamna bicicletei.

Bicicletei mele
Bicicletei tale
Toamna
ca toamna

pedalând