Ninge cu frunze moarte
copacii sint tacuti
nici ei nu mai asteapata decit
moartea.care sa-i izbaveasca
au nevoie de repaos
sa scape din haos
un timp daruit mortii
pentru a trai din nou
aceleasi senzatii

repetitie obsedanta
degradanta
crezi ca esti vesnic
pina cind vei clipi
pentru ultima data

cu fiecare moarte temporara speri
sa inaintezi pe linia vietii
sa te apropii vertiginos
de capatul existentei

cu fiecare abandonare
te golesti de esenta
nu vrei decit sa fii partas
la evolutia transcedenta


insa.....dupa un timp
constati surprins
ca tu respiri
si ca mai vrei
sa fii partas la haos si la degradare
sa fii partener mortii
nu mai ai nici o inhibitie
simti deja o Evolutie
in bine, crezi tu la inceput
spre dezastru constati, din pacate
.......e deja prea tirziu.