agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 392 .



Qvo vadis, Deus?
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Bazil Urpat Craiovan ]

2007-11-02  | [This text should be read in romana]    | 



QVO VADIS, DEUS?

Zamolxe,
ai grija de Dacia Felix!
nu vrem sa ne pierdem in neguri de timp!
Ne mor veteranii, saraci si uitandu-i,
cat noi tranzitam refuzati de-anotimp…

Zamolxe,
Zamolxe,
asculta-ne ruga
ce-avem catre Lupii din Muntii Carpati:
nu vrem sa ne vindem sacalilor vremii
sapand ancestrala iubire-ntre frati!

Latram sarbatorile-n vise trecande
cu jind vaduvind traiul zilnic – sarac;
n-avem decat ura si nimicnicie
in suflete-odata prea mandre, de dac!

Acum suntem vite –
manandu-ne altii
ce-si vand existenta pe-un gand profitor –
iar Lupii ne urla,
pe creste,
Carpatii
cercand luare-aminte la tot ce e dor…

Prostia isi cata putere de lege
si clipele-s sterse in pornografii;
din vest – semanam ce acas’ vom culege:
tradare in izuri de democratii!

Oricine se uita pe sine –
castiga,
mai orb decat cartita in galerii –
si teama de maine ne-ngroapa speranta
mintindu-ne spiritul mort - dinspre vii…

Ne vrem aliati cu stapanii tradarii
pe care istorii i-au tot spulberat,
iar zece milenii de neatarnare
se zbat alegand adevar de pacat…

Altarele sacre asteapta ofranda
credintei eterne in zei-decenei,
iar noi pangarim,
umiliti,
Kogaionul,
rugand noi christosi
sau triati dumnezei

cand Sfinxul,
si Lupul,
si Dacia Felix –
hotare sfintite-n istorii de neam –
ne-ntreaba cat tara nomadelor triburi
e sfanta-n conditii-nrobite-n bairam?

Zamolxe,
mai da-ne sclipirea celesta
odat’ cu poruncile
Lupului Dac,
caci altfel ne pierdem fiinta eterna
hraniti doar cu sticks-uri
si aurolac!

Ce pot sa ofere trairi putrezite
izvorului sacru-n proverb rastignit?
Cat suntem datori radacinilor noastre?
Cat dor de etern mai avem de-mplinit?

Cum pot voci latrate sa ne invrajbeasca
manandu-ne-n sorti de popor belicos
si,-n pofta, sa taca pe ranile noastre
cu care platim deturnabilul os?

Scursori alungate din Arcul Carpatic
ne maraie darul etern de a fi
si,-n colbul uitarii, isi pierd existenta
cat noi suntem cruce de statornicii!

NOI suntem poporul naturii umane –
geneza a focului sacru din Cer –
cat fi-va pamantul sub talpile noastre
nicicand maruntiti unui crez efemer!

ZAMOLXE!
ZAMOLXE!
ZAMOLXE!
e vremea
sa-ti aperi copiii de false idei!

Arata-ne Poarta Credintei Umane
si Ultimul Drum al Strabunilor-Zei!

Bazil Urpat Craiovan
1 decembrie 2006
Craiova



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!