agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Sonet fără nici o legătură cu faptul că azi împlinesc 43 de ani
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-02 | |
Amalgam
M-a prins dorul de acasa bantuind printre straini, printre prieteni ce ma lasa sa ma jelui la vecini… Moartea m-a ajuns din urma retezand un suflet mic – sa ma reintorc la turma ori cu tot, ori cu nimic, dar tot bantui, tot degeaba, tot purtat din loc in loc – datoria-mi duce graba inspre vesnic nenoroc… Amintirile ma-ntoarna, sagetandu-ma in gand, trambitandu-ma c-o goarna pentru clipa de curand si imi e asa de frica, si imi e asa de dor, incat barba mi se-nspica si-ntr-o clipa-as vrea sa mor si-am imbatranit, deodata, de parca n-am niciun rost pentru calea nepatata jeluita-n pret de cost… Doamne, Tu, atat de mare - eu, doar firul de nisip – nu ma pune la-ncercare, nu ma inturba sa tip, nu ma face sa tagadui existenta Ta ciudata, nu imi cere sa fagadui ca n-am sa plang niciodata, nu imi incerca ispita in trairile lumesti intrebandu-ma prin sita de a fi ori de nu esti!… Te blesteama lumea, Doamne, ca nu-ngadui indurare si, din primaveri in toamne, peste orice plai se moare de, parca, nu-i lumea care ai creat-o-n 7 zile – ori ai blestemat-o, oare, n-aiba parte dinspre mile? Prea multa-i nenorocirea slobozita pe pamant – parca ne-ai uitat menirea si nimic nu mai e sfant, parca ne grabim sa trecem, peste lume, fara rosturi – lumanari sa ne petrecem – amintindu-ne de posturi… D o a m n e, eu Iti cer socoata pentru patimile mele prinse-n omenirea toata, pentru cer si pentru stele, pentru traiu-n amagire, pentru ce n-avem pe masa, pentru ura si iubire, pentru ca mi-e dor de-acasa, pentru ca imi caut dreptul de a fi independent – sunt satul sa-mi chinui pieptul in suspine de dement - si Te chem la judecata cea dintai si cea de-apoi ca sa pot sa Iti fac plata cufundandu-Te-n nevoi si sa n-ai lapte si miere pe tablia mesei Tale, ci amarnic si durere fara un crampei de soare!… Tu sa fii neputinciosul timpurilor va sa vina si sa nu-Ti ajunga osul de-ntuneric si lumina, si sa-Ti tangui tot amarul, pururea dramaluit, fiindca ai batut cu parul ce-ai creat si ce-ai iubit!… Bazil urpat Craiovan 1 mai 2002 Rai par Aube
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate