agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 437 .



Amalgam
poezie [ Underground ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bazil Urpat Craiovan ]

2007-11-02  |     | 



Amalgam

M-a prins dorul de acasa bantuind printre straini,
printre prieteni ce ma lasa sa ma jelui la vecini…

Moartea m-a ajuns din urma retezand un suflet mic –
sa ma reintorc la turma ori cu tot, ori cu nimic,
dar tot bantui, tot degeaba, tot purtat din loc in loc –
datoria-mi duce graba inspre vesnic nenoroc…

Amintirile ma-ntoarna, sagetandu-ma in gand,
trambitandu-ma c-o goarna pentru clipa de curand
si imi e asa de frica, si imi e asa de dor,
incat barba mi se-nspica si-ntr-o clipa-as vrea sa mor
si-am imbatranit, deodata, de parca n-am niciun rost
pentru calea nepatata jeluita-n pret de cost…

Doamne, Tu, atat de mare - eu, doar firul de nisip –
nu ma pune la-ncercare, nu ma inturba sa tip,
nu ma face sa tagadui existenta Ta ciudata,
nu imi cere sa fagadui ca n-am sa plang niciodata,
nu imi incerca ispita in trairile lumesti
intrebandu-ma prin sita de a fi ori de nu esti!…

Te blesteama lumea, Doamne, ca nu-ngadui indurare
si, din primaveri in toamne, peste orice plai se moare
de, parca, nu-i lumea care ai creat-o-n 7 zile –
ori ai blestemat-o, oare, n-aiba parte dinspre mile?

Prea multa-i nenorocirea slobozita pe pamant –
parca ne-ai uitat menirea si nimic nu mai e sfant,
parca ne grabim sa trecem, peste lume, fara rosturi –
lumanari sa ne petrecem – amintindu-ne de posturi…

D o a m n e, eu Iti cer socoata pentru patimile mele
prinse-n omenirea toata, pentru cer si pentru stele,
pentru traiu-n amagire, pentru ce n-avem pe masa,
pentru ura si iubire, pentru ca mi-e dor de-acasa,

pentru ca imi caut dreptul de a fi independent –
sunt satul sa-mi chinui pieptul in suspine de dement -
si Te chem la judecata cea dintai si cea de-apoi
ca sa pot sa Iti fac plata cufundandu-Te-n nevoi
si sa n-ai lapte si miere pe tablia mesei Tale,
ci amarnic si durere fara un crampei de soare!…

Tu sa fii neputinciosul timpurilor va sa vina
si sa nu-Ti ajunga osul de-ntuneric si lumina,
si sa-Ti tangui tot amarul, pururea dramaluit,
fiindca ai batut cu parul ce-ai creat si ce-ai iubit!…
Bazil urpat Craiovan
1 mai 2002
Rai par Aube

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!