Mă plimb pe alei pietruite în inima nopții,
Împuns cu lănci de lumină din felinarele oarbe.
Plouă ca dintr-o solniță deasă.
Ajung lângă jucătorii de remy adunați la o masă de piatră.
Se încălzesc la flacăra chibritului.
Emblematic, îmi ițesc creștetul dintre chibiți, fără noimă.
Cel care așează pietrele construiește precar-
Primește și dă mai departe numere colorate,
Își găsesc mai târziu locul într-o suită sau "bețe".
Pe o bancă, acoperit de folie, doarme umbra tridimensională,
Dedesubt, se aerisesc încălțările.
Gândurile se împrăștie pe covorul de frunze galbene-pai-
Semințe care nu vor rodi.
Oamenii singuri nu apucă să secere.