Urasc lumina care imi ucide gandurile flamande de raspuns,
Urasc adevarul care aspira teama si sta ingenuncheat si ascuns,
Urasc bucuria nascuta din lacrimi si cu izvor de iad
Urasc bogatia crescuta din suferinta celor ce cad.

Privesc in jurul meu si simt ca tot ce ma-nconjoara e ura,
Si plang,ca tot ce ochiul vede se face praf si zgura,
Nu pot nici sa respir , nu pot nici sa privesc
N vreau sa simt iubire,nicicum ca sa iubesc.

Urasc lumina caci vad in oglinda ei raul colcaind,
Urasc ochiul caci vede puterea minciunii ucigand,
Urasc culoarea caci face diferenta dintre frumos si moarte,
Urasc cuvantul, caci poate sa astupe ganduri tacute,soapte.

Adun indarjirea slefuita de pasii timpului scurs
Inabus in fasa respirul intrebarii cea asteapta cu teama raspuns,
Provoc indoiala in ganduri,astept razbunarea cuvintelor moarte
Astept ipocrit sa privesc cum ziua e supta de noapte.

Urasc omul caci prin pacatul lui atrage moartea ,
Urasc apusul caci din samanta lui purcede noaptea ,
Urasc Raiul caci n-am sa ajung nicicand la poarta lui
Urasc suflarea avortata de slabiciunea trupului.

Mi-e trupul scarbacit de egoism si ura
Mi-e sufletul impietrit caci mintea slaba fura,
Samanta de minciuna si colti de razbunare
urasc tot ce ating,ce vad ...cu disperare.