se lasă toamna peste lume
de apă și foc coviltir
atât de frumoase pronume
atât de frumos cimitir

acolo sunt mama și tata
și fiul la umbră de tei
moștenirea lui a fost gata
un loc să primească-ntre ei

mai trece un vânt pe aici
și duce cu el întristarea
apasă pe crucile mici
ne șuieră-n inimi uitarea