Zboară prostia în cuburi perfecte,
În sfere lucide și oameni deștepți.
Zboară prostia în aer și urlă.
...

Mă-nghite prostia prin propriul corp,
Atâtea idei și porniri putrezite.
Mă-nghite prostia în chinuri și scheme.
...

Mi-e somn de binele prostiei întruna,
Mă doare pământul și coastele.
Mi-e somn de atâta om și privire.
...

De ce omul e om, iar zâmbetu-amar?
Oare omul nu e făcut să fie om?
Oare când o să fiu eu om?
Dar, în zadar...
28.09.2006