Un rîu străin intră-n oraș.
Se trag clopotele ca pentru o mare primejdie.
Rîul înaintează… înaintează. Inocent,
un copil azvîrle cu pietre să îl alunge.
Altul își plimbă cercul pe valuri
și rîde. Amîndoi sunt fericiți.
Fericirea lor e albă
ca o pană căzută, aievea, din cer.
În curînd vor fi prefăcuți
într-o pereche de pești aurii:
viața – moartea.