Emoția se diluează în paharul
cu avânturi efervescente
un om aberant își lipește prostia
pe poleiul străzii
din materia bolnavă
rămâne un entuziasm
care râde către indiferență cu dinți ciobiți
visul excentric se plimbă în picioarele goale
pe trotuare și îmbrâncește un dor exuberant
un elan aleargă invers spre sinele tolerant
și, obosit, se culcă pe canapeaua eului albastru
îi injectez voința cu eflorescențe optimiste
depresia se micșorează în fluxuri descendente
așteptarea îmbătrânește timpul și deschide un cer piramidal
cu vârful în infinitul eului
și baza hașurată cu euforii.