când tocmai muști din zenitul bolții
ești împins-napoi de stele
cazi, purtat pe brațe de iele
și de cântecul morții

cazi violent pe perne de-asfalt
și pene în juru-ți plutesc
spulberate-au fost aripi de demon celest
cănd tu ai căzut din înalt

din viscere-un urlet tăcerea o sparge
o sparge in mii de bucăți
te doare durerea dor turnuri cetăți
te dor scufundate catarge

te-afunzi între ziduri selene
ochii-ți sclipesc cu-ntuneric
cristalul negru lucește feeric
și sângele se-ncheagă-n vene

întins in sicriu pe drum elizeu
un pian cântă gheață și lavă
străinul te vede și-ntreabă
cine-i mortul?
când de fapt
sunt
eu