Cerul se lichefia
în ploi duminicale
pe geamul cu foi de calc
uitate din vară,
în timp ce limba ta
curgea în fiorduri umede
pe trupul meu lipit de-un perete
într-o garsonieră tridimensională de la șase.

Te legănai în buza șoldurilor mele,
în ritm de burghiu al bormașinii vecinilor,
ce-și renovau apartamentul.

De la cinci picurau reminescențe psihedelice,
iar Morrison înmuia camera în umori bahice
-all night long-
agresând urechile tale
de dirijor de muzică de Bach.

În larma asta
de duminică la amiază
căutai gânguritul meu într-o franceză graseiată
de femeie sanctificată în crucea
masculinității tale.

Encore une fois.