de ce aș renunța la scrisul
ghilotină
de ce comod m-aș duce la plimbare
când ocularul
glob mi-nchipuie o vină
când mumularul
scrib îmi pare

așa treceam
cu degete crestate-n lamă
strălucelui oțel
ce-și face veacu-n sânge
ah minutarul zel se-ntoarce
ca o camă
butuc celest
ce nemișcarea-și plânge.

un rob țigan
țambal fără opreliști
mă simt enorm în plasa viforoasă
alb/negri ochi
ce muți îmi par ce triști
iar pleoapa
o cortină de molii
moarte roasă

continuă
un veșnic memento întrerupt
continuă
cărarea celestă a numirii
o permanentă zi un Soare
post de frupt
mălai
viscere vineți
un Ptah ce leagă mirii.

atâta măreție în gloata fără strai
și câtă concretețe în ceea ce nu ai