Sunt frunză geamana cu tine
Si pomul ne e mamă!
Dar ce pacat ca-n viata asta
Tot dorul se destramă!

Aceleasi doua strune suntem
Vioara ne desparte...
Si dorul doare, dar, ma iarta!
Noi nu suntem departe!

Noi suntem doua valuri pline,
Ce-si cauta uitarea,
Sperand ca-n vis si-n amintire
Gasi-vor alinarea.

Si noi, chiar suntem doua lacrimi...
Obrazul e... acela...
Doar c-am uitat prin care patimi
Pierdut-am mangaierea...

Dar despartire nu exista
La suflete pereche!
Doar poate-o-nstrainare trista,
Cu iz de fruza veche...

Mereu canta-va o vioara!
Sttt! Taci! Ascult-o-n suflet!
Asculta dorul ce-o doboara
Si-i sangera in cuget!

Mereu va astepta ea valul!
Ea, tarm pierdut prin viata...
Tot cautandu-si idealul
Si nefacandu-i fata...

(Pierdut-am diacriticele pe drum... Dar ce conteaza o virgulita sub un t sau o caciulita pe un a, atunci cand din inima dai si cu suflet daruiesti?)