... ars de focul iernii
cu toate rănile deschise
mă acopăr cu o magnolie
vreau să fiu lăsat în pace
să pot gîndi la toate femeile lumii
ce-mi decapitează tirania
și-mi lasă privirea
să se topească în umbra unui fluture

singurătatea mea
întinsă ca o minciună între doi meri tineri
libelulă ce zboară îndrăgostită
de pistruii unui înger amnezic
așteaptă prima săgeată de cocori
să-mi străpungă inima
ca pe un fragment de nor

legănarea păsărilor
tulbură lumina de la miazăzi
magii se trezesc cu picioarele spălate
de izbucniri violente de glicine
valuri de glicine...

vino și lasă-ți unduirea trupului tău
ca o narcoză de pelin și salcie
peste buzele mele rotunjite
de atîta nerăbdare

încalec dunga zilei
visînd la un coș cu mere coapte
cu un vierme ascuns în carnea lor