Cine a zis că timpul zboară s-a gândit cumva că arată ca un pegas înaripat?!?!? Ce om ocupat trebuie să fi fost acela, ce prins în ghiara ascuțită a vertijului existențial,ce captiv al utilitarismului! Si când te gâdești că fugit irreparabile tempus a fost probabil inventat de un un om trist și plictisit care își studia pata de ulei de masline de pe togă. Personal cred că timpul este un ursuleț de pluș pe care poți oricând să îți sprijini capul întru odihnă. E foarte primitor și foarte consecvent în același timp. Stă cu tine și iarna și vara,și ziua și noaptea, și când râzi și când plângi. Nu e mofturos Timpul,nu pleacă atunci când nu-i convine ceva și prin urmare nu poate să se întoarcă pe neașteptate (trăsatură a lui pe care minți torsionate au numit-o ireversibilitate, doh!)
Mai există oameni care se simt presați de timp ca de o forță mecanică,oameni care cred ca timpul înseamnă bani și oameni care il disecă în categorii precum unitatea de timp liber sau cea de timp ocupat.
Și tot stând așa și cioplind problema de la coajă spre măduva, trecând prin fibră, mă gândesc la unu cu freză de mad scientist, care studia științele exacte dar era convins că totul e relativ.