Mai lasă bătrâne
să zboare cuvintele-versuri
de-atâta stare se învechesc
ca niște șampanii...

mai caută porți,
mai împrăștie cețuri

nu le mai ține în lanț de torace

câteodată dor pe la rădăcini
se subție tăișul vocalic-
rătăcesc între ele silabe

cuvinte ca o pojghiță arsă
ecoul lor s-o întoarce

zburândă săgeată prin mâna ce trage...

Mi-e dor de Ohaio...oiaho!
și nu uita-
uragane se-întâmplă departe
în adânc seisme mai cânt
susur, vorbe în vânt
dă drumul bătrâne la șoapte

e-o sete de țipăt...un dor de cuvânt