SURÂSUL TÃU...




Când demonii au ocupat spațiul camerei în care locuiam,
Plină de cărți adunate de o viață,
Am ieșit năucit afară, pe stradă, în noapte...
Și trist cum eram, cu capu-n pământ,
Nu m-am gândit nici o clipă că ar mai putea fi vreun loc
În care să mă adăpostesc...
Lumina nopții mi s-a părut atât de tainică, de profundă atunci,
Și stelele scăpărau așa de prietenos,
Că întreg cerul mă chema în gazdă...
Și surâsul Tău, in mine, era
Mult mai adevărat...